Gestionarea corecției optice la copiii cu miopie a generat, de-a lungul timpului, dezbateri privind impactul diferitelor strategii asupra evoluției erorii refractive. Una dintre aceste strategii este subcorecția intenționată, bazată pe ideea că reducerea dioptriilor ar putea încetini creșterea oculară prin diminuarea semnalului de defocus hipermetropic. Studiul realizat de Chung, Mohidin și O’Leary în 2002 oferă una dintre cele mai riguroase evaluări clinice asupra acestui subiect, analizând efectul subcorecției asupra progresiei miopiei la copiii cu vârste între 9 și 14 ani.

Context și metodologie

Mecanismul biologic care ghidează dezvoltarea refractivă a ochiului – emetropizarea – depinde de capacitatea sistemului vizual de a face diferența între defocusul miopic și cel hipermetropic. În condiții normale, ochiul tinde să își ajusteze creșterea astfel încât imaginea să fie proiectată pe retină fără eroare refractivă. La copiii care dezvoltă miopie, se presupune că acest mecanism de detecție a semnului defocusului devine disfuncțional. Astfel, neclaritatea imaginii poate determina o reacție anormală de alungire axială, chiar și atunci când ar fi de așteptat un răspuns de inhibiție a creșterii.

Pentru a evalua această ipoteză, studiul a urmărit timp de doi ani un lot de 94 de copii miopi, împărțiți în două grupuri: unul subcorectat și unul corectat complet. Copiii din grupul subcorectat purtau ochelari care le limitau acuitatea vizuală la distanță la aproximativ 6/12, situație obținută prin adăugarea a circa +0,75 D față de corecția completă. Grupul de control primea corecția integrală, menținând acuitatea vizuală la 6/6 sau mai bună.

Toți participanții au trecut prin evaluări optometrice standardizate la fiecare șase luni, incluzând refracția sub cicloplegie, măsurarea componentelor oculare și monitorizarea respectării purtării ochelarilor.

Caracteristicile inițiale ale celor două grupuri sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Rezultate și observații

Diferențele dintre cele două grupuri au devenit evidente pe parcursul celor 24 de luni de monitorizare. Conform datelor publicate, progresia medie a miopiei în grupul subcorectat a fost de –1,00 D, în timp ce în grupul complet corectat progresia a fost de –0,77 D. Această diferență a fost semnificativă din punct de vedere statistic.

Datele privind evoluția refracției pe parcursul celor 24 de luni sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Același tipar a fost observat și în ceea ce privește alungirea axială: copiii subcorectați au prezentat o creștere axială mai accentuată decât cei corectați complet. Alte componente oculare, precum curbura corneană, grosimea cristalinului sau adâncimea camerei anterioare, nu au prezentat modificări relevante între grupuri.

Modificările de lungime axială sunt prezentate în următorul grafic.

Important este că ambele grupuri au avut niveluri similare de complianță în folosirea ochelarilor, ceea ce exclude purtarea intermitentă ca factor de confuzie.

Analiză și interpretare

Rezultatele indică faptul că subcorecția nu doar că nu încetinește evoluția miopiei, ci o poate accelera. Această concluzie contrazice ipotezele conform cărora o subcorecție ar reduce semnalul de defocus hipermetropic și ar limita alungirea axială. Dimpotrivă, studiul sugerează că la ochii deja miopi, orice formă de blur – indiferent de semn – poate stimula impulsul de creștere.

Aceste date sunt în concordanță cu alte cercetări ce arată că răspunsurile acomodative ale copiilor miopi sunt adesea insuficiente în fața defocusului indus. Această reacție diminuată sugerează o capacitate afectată de a detecta în mod precis direcția defocusului, mecanism esențial pentru ajustarea corectă a acomodării. În acest context, subcorecția poate amplifica semnalul de eroare și, implicit, progresia miopiei.

Comparativ, strategii optice care mențin o acuitate optimă la distanță, dar reduc solicitarea acomodativă la aproape – precum lentilele progresive pentru copiii predispuși la progresie rapidă – au demonstrat efecte benefice moderate în alte studii.

Implicații practice

Pentru practicienii din optometrie și oftalmologie, concluziile studiului reprezintă un argument solid împotriva folosirii subcorecției la copiii cu miopie. Deși în trecut această practică a fost considerată o soluție simplă și potențial protectivă, dovezile actuale sugerează contrariul: claritatea imaginii joacă un rol esențial în menținerea unui control optim asupra creșterii oculare.

În practica curentă, corecția completă rămâne standardul recomandat. În plus, pentru copiii cu risc crescut de progresie, soluțiile optice moderne – precum lentilele destinate gestionării miopiei pot constitui alternative mai sigure și mai eficiente.

Dacă se utilizează lentile specifice pentru managementul miopiei, precum modelele destinate reducerii defocusului periferic, acestea trebuie integrate într-un program complet de evaluare și monitorizare, bazat pe date clinice obiective și pe respectarea riguroasă a recomandărilor de purtare.

Concluzii

Studiul lui Chung și colaboratorilor evidențiază clar că subcorecția miopiei accelerează progresia acesteia la copii. Acest fenomen pare a fi legat de un mecanism defectuos de interpretare a defocusului la ochii miopi, ceea ce face ca prezența blurului – chiar și în contextul unei miopii deja manifeste – să stimuleze alungirea axială.

Pentru profesioniștii din domeniul opticii medicale, aceste constatări subliniază necesitatea menținerii unei corecții precise și stabile, precum și recomandarea tratamentelor optice validate științific pentru controlul miopiei, evitând strategii care pot agrava evoluția acesteia.

Sursa principală: Chung, K., Mohidin, N., & O’Leary, D. (2002). Undercorrection of myopia enhances rather than inhibits myopia progression. Vision Research, 42, 2555–2559.